Pluralul pentru minaret
minarete
MINARÉT, minarete, s. n. Turn înalt anexă a unei moschei, amenajat în partea superioară cu un balcon circular, de unde muezinul cheamă credincioșii la rugăciune; minarea. [
Var.: (rar)
minarétă s. f.] – Din
fr. minaret, germ. Minarett. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru minaret:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | minaret | minaretul | minarete | minaretele |
---|
Dativ-Genitiv | minaret | minaretului | minarete | minaretelor |
---|