monotelism nu are formă de plural

monotelism

MONOTELÍSM s. n. (Rar) Învățătură creștină, din sec. VII, care nu admite decât o singură voință în Isus Hristos, cea divină. – Din fr. monothélisme.

Vezi toate definițiile »

Declinarea substantivului neutru monotelism:

	Singular		Plural
Caz	Nearticulat	Articulat	Nearticulat	Articulat
Nominativ-Acuzativ	monotelism	monotelismul	—	—
Dativ-Genitiv	monotelism	monotelismului	—	—

Cuvinte Populare:

Cuvinte Aleatoare: