PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.