Pluralul pentru tuturiga
tuturigi
*volánt, -ă adj. (fr. volant, d. voler, a zbura; lat. volare, part. prez. volans, volantis. V. volatil). Necusut, liber, care nu se ține de alte foĭ: foaĭe volantă. Care se răpede [!] în coace [!] și´n colo p. a liniști un teritoriŭ: coloane (de trupe) volante. S. n. (și volan), pl. e. Roată mare și grea care, la o mașină, păstrează uniformitatea mișcăriĭ (pop. tuturigă). V. tîrcol.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin tuturiga:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | tuturigă | tuturiga | tuturigi | tuturigile |
---|
Dativ-Genitiv | tuturigi | tuturigii | tuturigi | tuturigilor |
---|