Pluralul pentru vicariat
vicariate
VICARIÁT, (
2) vicariate,
s. n. 1. Funcția sau demnitatea de vicar; timpul cât un vicar exercită această funcție.
2. Reședința vicarului. [
Pr.:
-ri-at] – Din
fr. vicariat. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru vicariat:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | vicariat | vicariatul | vicariate | vicariatele |
---|
Dativ-Genitiv | vicariat | vicariatului | vicariate | vicariatelor |
---|
vicariaturi
VICARIÁT s. n. funcția, demnitatea de vicar și duritatea ei; regiunea asupra căreia se exercită această autoritate. ◊ reședința vicarului. (< fr. vicariat)
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru vicariat:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | vicariat | vicariatul | vicariaturi | vicariaturile |
---|
Dativ-Genitiv | vicariat | vicariatului | vicariaturi | vicariaturilor |
---|