behaviorism nu are formă de plural
behaviorism
BEHAVIORÍSM s. n. Curent psihologic centrat pe studiul comportamentului, al relației exterioare stimul-răspuns; comportamentism. [
Pr.:
biheĭ-vi-o-] – Din
engl. behaviorism, fr. béhaviorisme. Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului neutru behaviorism:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | behaviorism | behaviorismul | — | — |
---|
Dativ-Genitiv | behaviorism | behaviorismului | — | — |
---|