Pluralul pentru ciocanitura
ciocănituri
CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit.
Copiii, auzind bantănitura și ciocănitura aceasta, credea într-adevăr că acolo se află tata lor, făcînd lemne. SBIERA, P. 170.
Făt-Frumos porni... cînd, auzi o ciocănitură groaznică. ISPIRESCU, L. 4.
Vezi toate definițiile »
Declinarea substantivului feminin ciocanitura:
| Singular | Plural |
---|
Caz | Nearticulat | Articulat | Nearticulat | Articulat |
---|
Nominativ-Acuzativ | ciocănitură | ciocănitura | ciocănituri | ciocăniturile |
---|
Dativ-Genitiv | ciocănituri | ciocăniturii | ciocănituri | ciocăniturilor |
---|