MĂZĂRÍCHE s. f. I. Nume dat mai multor specii de plante furajere din familia leguminoaselor:
a) plantă agățătoare cu frunze perechi, terminate cu un cârcel, și cu flori roșii, galbene sau violete
(Vicia dumetorum); b) plantă cu flori de culoare violet-deschis, cu frunze terminate printr-un vârf țepos
(Vicia lathyroides); c) borceag;
d) plantă cu tulpina înaltă acoperită cu perișori și cu flori de culoare violetă
(Vicia villosa); e) plantă cu frunzele compuse și cu florile de culoare albă
(Vicia pannonica); f) bob
1. ◊ Compus:
măzăriche-neagră sau
măzărichea-cucului = orăstică.
II. Precipitație atmosferică sub formă de bobițe de zăpadă sau de gheață, care cade în timpul iernii.
III. (
Med.) Cisticercoză. [
Var.: (
reg.)
măzeríche s. f.] – Din
mazăre.